Hepatita C

Hepatita C este o afectiune a ficatului cauzata de un virus de tip ARN ce este transmis in principal prin sange in timpul transuziilor, al utilizarii drogurilor injectate si uneori prin contact sexual neprotejat. Exista 6 tipuri de genotipuri ale virusului hepatic C identificati pana in prezent, cel mai frecvent fiind genotipul 1.

Virusul hepatic C poate cauza atat forma acuta, cat si pe cea cronica a hepatitei, si e cea mai frecventa forma de hepatita dupa cele A si B. Spre deosebire de virusul hepatic B, virusul C produce afectiune cronica intr-un procent mult mai mare: 80% dintre adultii infectati cu virusul hepatic C vor produce o afectiune cronica (comparativ cu doar 5-10% dintre cei infectati cu virusul B).

Forma acuta a hepatitei C se refera la primele 6 luni de la infectarea cu VHC. Interesant este ca mai putin de o treime dintre pacientii infectati experimenteaza simptome nespecifice precum inapetenta, oboseala, durere abdominala, icter si simptome pseudo-gripale, simptome care rareori conduc la o diagnosticare corecta cu hepatita C. Persistenta VHC pe o perioada mai lunga de 6 luni, implica o afectiune hepatica cronica. Ca si faza acuta, faza cronica este de asemenea asimptomatica, boala fiind de cele mai multe ori descoperita accidental.



Statisticile releva faptul ca peste 80% dintre persoanele infectate cu virus hepatic C vor dezvolta hepatita cronica. Dintre acestia, daca afectiunea ramane netratata, aproximativ o treime vor dezvolta ciroza hepatica in mai putin de 20 de ani de la infectare, o alta treime vor progresa catre ciroza in aproximativ 30 de ani de la infectarea cu virusul hepatic C, si la o ultima treime progresia spre ciroza este atat de lenta, incat este putin probabil sa dezvolte aceasta afectiune in timpul vietii.



Hepatita C – o scurta istorie

Desi virusul hepatic C a ramas neidentificat pana in 1988, existenta lui a fost remarcata inca din 1974 cand un grup de cercetatori a demonstrat ca cele mai frecvente hepatite ce aparea dupa transfuzii era cauzate de un “non A non B” virus hepatic (NANBH). In ciuda eforturilor sustinute, virusul nu a putut fi identificat timp de peste un deceniu, primul articol despre virusul hepatic C aparand in 1989.

Hepatita C - perioada de incubatie si de contagiune

Virusul hepatic C are o perioada de incubatie ce variaza intre 14 si 180 de zile (mediu – 45 de zile). Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatic C nu manifesta nici un fel de simptome, iar putinii care totusi prezinta simptome, sunt rareori diagnosticati cu hepatita C. Acest fapt se intampla din cauza ca simptomele ce apar – anorexie, oboseala, durere abdominala, icter, iritatii cutanate, manifestari pseudo-gripale – sunt de obicei asociate cu alte afectiuni. Persoanele care sufera de hepatita C cronica prezinta un risc mai ridicat de evolutie catre ciroza si cancer hepatic.

Hepatita C – simptome

Ca si hepatita B, infectia hepatica cu virus C nu prezinta de obicei simptome specifice. Foarte putini pacienti manifesta simptome pseudo-gripale asociate cu pierderea in greutate, oboseala, dureri musculate, iritabilitate, greata, anorexie si icter in faza activa a hepatitei C (aceasta apare intre 2-26 saptamani de la infectare).

Simptomatologia specifica (ce apare in hepatita C cronica) presupune:

• hepatomegalie


• splenomegalie


• steluţe vasculare


• ginecomastie

Hepatita C – transmitere

Hepatita C apare atunci cand sange infectat cu virusul hepatic C intra in organismul unei persoane nesanatoase. De asemenea, poate aparea ca urmare a contactelor sexuale neprotejate (fara o bariera din latex), si de asemenea, mai rar, de la mama infectata catre copil in timpul nasterii.

Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita C:

• persoane care au suferit transfuzii de sange sau transplanturi de organe;


• persoane afectate de hemofilie (peste 60% din cazuri)


• utilizatori ai drogurilor injectate;


• personal al spitalelor;


• copii nascuti din mame infectate cu virusul hepatic C;


• familii ale persoanelor infectate;


• persoane cu parteneri sexuali multipli;


• adepti ai tatuajelor si a piercingurilor numeroase.

Hepatita C – tratament

Tratamentul afectiunii hepatice C are ca scop primar vindecarea – adica eradicarea completa a viruslui, si implicit, cresterea calitatii vietii. Obiectivul secundar este de a opri evolutia catre ciroza si cancer hepatic, acolo unde vindecarea nu este posibila.

Tratamentul cuprinde trei aspecte:

1. regimul – sunt recomandate evitarea alcoolului si curele cu vitamina E;


2. vaccinarea – impotriva virusului hepatic A, a virusului hepatic B si, anual, impotriva gripei, intrucat suprainfectia cu acestea pot cauza complicatii fatale;


3. medicatia antivirala:

• interferon

Schema de tratament:

• durata este de 48 de saptamani, putand varia in functie de rezultate

A. PEG alfa-2a (Pegasys 40KD)

• doza este independenta de greutatea corporala - 180 μ g/săptămână

B. PEG alfa-2b (PegIntron 12KD)

• doza este dependenta de greutatea corporala, administrandu-se 1,5 μg /kg corp/săptămână

C. Interferon standard

• doza este de 3MU x 3/saptamana

Reactii adverse ale tratamentului cu interferon:

Nonsevere	Severe
Anorexie, vărsături, diaree, dureri abdominale	Tiroidită, hipotiroidie, hipertiroidie
lipsă de concentrare, insomnie, instabilitate psihica	Depresie, suicid, delir, psihoze
Tuse, dispnee de efort, faringită	Tulburari cardiace
Eruptii cutanate, prurit, inflamatie la locul injectiei	Psoriazis, lichen plan, vitiligo
Anemie, leucopenie, trombocitopenie	Epilepsie, neuropa tie, polimiozită

• ribavirina – prescrisa numai impreuna cu interferon

Schema de tratament:

• doza este dependenta de greutatea corporala
  
  
  
  • greutate mai mica de 65 kg – doza este de 800 mg/zi
  
  
  • greutate cuprinsa intre 65-85 kg – doza este de 1000 mg/zi
  
  
  • greutate mai mare de 85 kg – doza recomandata este de 1200 mg/zi;
  
  
  
  


• durata biterapiei depinde de evolutie, in mod normal durand 48 de saptamani. Tratamentul poate continua sau poate fi oprit in functie de raspuns.

Efecte adverse ale tratamentului cu ribavirina:

• nonsevere: tuse, dispnee de effort, insomnie, eruptie cutanata, prurit;


• severe: anemie hemolitica, teratogenicitate;

Hepatita C – prevenire

Nu exita vaccin impotriva virusului hepatic C. De vreme ce acest virus hepatic este raspandit in special prin sange, singura metoda de a preveni imbolvanirea este aplicarea unor masuri riguroase de igiena personala si de sanatate, in general:

• evitarea drogurilor injectabile, a acelor sau a seringilor folosite;


• evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange infectat cu virusul hepatic C pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.;


• evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu prezinta incredere.


• utilizarea corecta a prezervativelor de cate ori facem sex cu un partener instabil;

DR MEDIC KAROL CHAMI