Prediabetul

Inainte ca cineva sa aiba diabet aproape intotdeauna exista un prediabet.

Prediabetul se caracterizeaza prin valori crescute ale zaharului din sange (glicemie crescuta), dar nu suficient de mult pentru a fi diagnosticat ca diabet. Se apreciaza ca 15% din oamenii peste 40 de ani au prediabet. S-a dovedit ca in prediabet se produc leziuni importante organismului, in special inimii si sistemului circulator.

Diagnosticul prediabetului este foarte important, deoarece aveti astfel posibilitatea de a trata diabetul inca din fasa.

Prediabetul este de doua feluri:

1. Alterarea glicemiei a jeun (forma mai usoara);

2. Toleranta alterata la glucoza (forma mai grava, "99% diabet").

Diagnosticul are la baza testul de toleranta la glucoza, ce consta in testarea glicemiei pe nemancate (dimineata, dupa un post de 8-10 ore), ingerarea a 75g de glucoza (preferabil cu putina lamaie) si recoltarea apoi a inca unei glicemii la 2 ore (intre timp nu se mananca, nu se bea decat apa, nu se fumeaza, nu se face efort, etc.).

Daca glicemia pe nemancate recoltata din vena este <126 mg/dl si glicemia la doua ore este in intervalul 140-199 mg/dl, se pune diagnosticul de toleranta alterata la glucoza. Daca glicemia pe nemancate recoltata din vena este in intervalul 100-125 mg/dl si glicemia la doua ore este <140 mg/dl, se pune diagnosticul de alterarea glicemiei a jeun.

Daca luati masurile necesare pentru a aduce glicemia la normal atunci cand aveti prediabet puteti sa intarziati aparitia diabetului zaharat de tip 2, uneori atat de mult incat nu mai are timp sa se dezvolte in aceasta viata. Pentru aceasta trebuie sa slabiti cu 5-10% din greutatea actuala si sa faceti cel putin 30 de minute de sport pe zi (sau cel putin 150 minute pe saptamana - nu se pune aici efortul depus la servici, treba in casa, piata, etc, ci 30 minute in plus, doar pentru prevenirea diabetului). In felul acesta va reduceti riscul de a evolua spre diabet cu 58%.

Prevenirea diabetului, cel putin teoretic se poate face si cu pastile (metformin, acarboza sau troglitazona), dar efectul de preventie este redus la jumatate si efectele secundare nu sunt de neglijat. De aceea, o infima schimbare in stilul de viata va poate salva de la diabet si nu numai. Din momentul in care aflati ca aveti prediabet riscul de a evolua la diabet in urmatorii 3 ani este de 11% (unul din 10 oameni cu prediabet vor face diabet in urmatorii 3 ani), majoritatea cazurilor de conversie la diabet aparind in urmatorii 10 ani punerii diagnosticului de prediabet.

Urmatoarele persoane au risc crescut de a face diabet de tip 1:

- persoanele cu predispozitie genetica (grupe HLA-DR3/DR4); se face analiza genetica (scumpa, greu accesibila);

- persoanele cu o ruda de gradul 1 cu DZ tip 1;

- persoanele cu anticorpi antiinsulari; se face analiza sangelui pentru determinarea anticorpilor (scumpa, dar accesibila);

- geamanul fara diabet al unui pacient cu DZ tip 1;

- descendenti din parinti cu DZ tip 1 (pe mai multe generatii, de ex. daca aveti un bunic, un strabunic,etc).

Urmatoarele persoane au risc crescut de a face prediabet si diabet de tip 2:

- geamanul monozigot al unui pacient cu DZ tip 2 (50%);

- rude de gradul 1 obeze ale unui pacient cu DZ tip 2 (50%);

- femeile care au nascut un copil cu greutate mare la nastere (peste 3000g) (45%);

- persoanele apartinind unui grup etnic cu prevalenta mare a diabetului (romanii au prevalenta mica a diabetului);

- persoanele virstnice (peste 60 ani), sedentare si hipertensive (30%);

- persoanele obeze (25%);

- persoanele cu rude de sange cu diabet (inclusiv bunici, strabunici) (25%).

SURSA 02

Prediabetul (toleranta alterata la glucoza, TAG) se caracterizeaza prin valori crescute ale zaharului (glicemiei) din sange, dar nu suficient de mari pentru a defini diabetul. La persoanele cu toleranta alterata la glucoza riscul de a evolua spre diabet in urmatorii ani este crescut. Majoritatea bolnavilor cu diabet zaharat de tip 2 prezinta un debut al bolii prin alterarea tolerantei la glucoza.
Cauze
Prediabetul apare cand organismul raspunde inadecvat la secretia de insulina, neputand mentine nivelul glicemiei sanguine in limite normale. Glicemia este mai mare decat limita superioara admisa dar nu suficient de crescuta pentru a defini diabetul.
Alimentele ingerate sunt transportate in sange sub forma de zahar (glucoza) catre toate celulele organismului care o utilizeaza pentru producerea de energie. In mod normal, pancreasul secreta o cantitate suficienta de insulina, care stimuleaza intrarea glucozei in celule. In cazul in care celulele organismului nu raspund la actiunea insulinei, situatie numita rezistenta periferica la actiunea insulinei, glucoza se acumuleaza la nivel sanguin (hiperglicemie).
Acumularea glucozei in torentul sanguin determina aparitia starii de prediabet. In absenta tratamentului, toleranta alterata la glucoza se transforma in diabet zaharat de tip 2 (DZ tip 2) sau duce la aparitia unor complicatii grave la nivelul cordului si vaselor mari de sange, la producerea de accidente vasculare cerebrale sau la aparitia complicatiilor neurologice si renale.
Simptome
TAG este adesea clinic asimptomatica. Totusi, anumiti factori de risc, precum obezitatea si sedentarismul pot duce la instalarea prediabetului. Daca acesti factori de risc (comuni cu cei ai diabetului zaharat de tip 2) sunt prezenti, este indicat un control la medic pentru investigatii paraclinice.
Mecanism fiziopatogenetic
Diagnosticul prediabetului este foarte important, deoarece semnifica risc crescut de aparitie a DZ de tip 2 (4% pana la 9% din cei cu prediabet vor dezvolta DZ tip 2). Desi prediabetul e lipsit de simptome clinice, nivelul moderat crescut si persistent al glicemiei creste de 10 ori riscul de aparitie a complicatiilor cardio-vasculare comparativ cu populatia ce prezinta valori normale ale glicemiei.
De asemenea, riscul de a dezvolta complicatii neurologice, oculare si renale este mai mare la persoanele cu prediabet. Dieta saraca in carbohidrati, exercitiile fizice si scaderea in greutate reprezinta masuri importante de profilaxie sau de intarziere a instalarii debutului DZ tip 2.
Factori de risc
Factorii de risc implicati in aparitia TAG sunt aceeasi cu cei ai DZ tip 2.
Factorii de risc ce nu pot fi controlati sunt urmatorii:
- istoric familial (rude de gradul unu: parinte, frate, sora) cu prediabet sau DZ tip 2
- varsta inaintata creste riscul aparitiei DZ tip 2 sau prediabetului; totusi numarul copiilor cu DZ tip 2 este in crestere, de obicei, acestia fiind obezi, sedentari si cu istoric familial pozitiv de DZ tip 2
- rasa si etnia - afroamericanii, hispanicii, amerindienii, americanii asiatici si populatia din insulele Oceanului Pacific au risc mai mare de a dezvolta DZ tip 2 fata de populatia caucaziana
- istoric de DZ gestational sau femeile care au nascut un copil cu greutate mare la nastere (peste 4 kg) au risc crescut de a face prediabet sau DZ tip 2
- greutatea mica la nastere (sub 2,5 kg) predispune la aparitia DZ tip 2.
Factori de risc care pot fi evitati:
- obezitatea - riscul de a face prediabet sau DZ tip 2 este direct proportional cu greutatea (indexul masei corporale, IMC). Persoanele cu grasimea abdominala (circumferinta) mai mare de 102 cm la barbati si 88 cm la femeie au risc mare de a face DZ tip 2, chiar daca IMC este in limite normale. In plus, un castig in greutate mai mare de 10 kg dupa varsta de 18 ani la femei si de 18 kg dupa varsta de 21 ani la barbati, creste riscul de aparitie a DZ tip 2
- sedentarismul - efectuarea exercitiilor fizice cu o frecventa mai mica de o data pe saptamana creste riscul de dezvoltare a DZ tip 2 de la 20% la 40%. Un studiu efectuat pe femeile sedentare care stau mult timp in fata televizorului, a aratat ca acestea au un risc mult mai mare de a dezvolta obezitate si DZ tip 2
- hipertensiune arteriala mai mare de 140/90 mmHg reprezinta un factor de risc important pentru prediabet si DZ tip 2
- LDL-colesterolul crescut: valori ale HDL-colesterolului (colesterolul "bun") mai mici decat 35 mm/dL sau nivelul trigliceridelor mai mare de 250 mg/L
- dieta necorespunzatoare: bogata in zaharuri si saraca in fibre este un factor de risc pentru prediabet si DZ tip 2. Un studiu clinic realizat pe un lot de barbati care au consumat cantitati crescute de carne rosie, alimente bogate in grasimi, paine si cereale rafinate si dulciuri a arat ca acestia au risc crescut de a face DZ tip 2 comparativ cu cei care au avut o dieta bogata in legume, fructe, peste, carne de pasare si cereale integrale.
Alti factori de risc asociati cu obezitatea si sedentarismul sunt:
- sindromul ovarelor polichistice (dezechilibrul hormonal care perturba ovulatia fiziologica)
- sindromul metabolic (grup de anomalii metabolice).
Persoanele diagnosticate cu prediabet trebuie sa isi mentina nivelul colesterolului in limite normale si tensiunea arteriala sub valorile de 140/90 mmHg pentru a preveni aparitia complicatiilor cardio-vasculare.
Consultul de specialitate
Conditiile care obliga la efectuarea unui consult de specialitate sunt:
- persoana cu varsta mai mare de 45 ani - in special asociata cu obezitatea - in cazul in care nu a mai fost testata glicemia niciodata sau in ultimii 3 ani
- persoana cu varsta mai mica de 45 ani, obezitate (IMC mai mare de 25) sau prezenta unuia sau mai multor factori de risc pentru DZ tip2. Acestia sunt:
- hipertensiune arteriala (tensiune mai mare 140/90 mmHg)
- colesterol crescut: valori ale HDL-colesterolului mai mici decat 35 mm/dL sau nivelul
trigliceridelor mai mare de 250 mg/L
- istoric familial de prediabet sau DZ tip 2
- istoric de DZ gestational sau femeile care au nascut un copil cu greutate mare la
nastere (peste 4 kg)
- rasa - afroamericanii, hispanicii au risc mai mare de prediabet decat rasa alba
- persoana supraponderala care efectueaza putina sau chiar deloc activitate fizica.
Investigatii
Medicul specialist se va baza pe istoricul medical al pacientului, pe examenul clinic si pe determinarea glicemiei pentru a stabili daca exista riscul ca prediabetul sa evolueze in DZ tip 2. Determinarea glicemiei se face pe nemancate, dimineata dupa post de 8 ore. In anumite situatii, este necesara efectuarea unei investigatii suplimentare TTGO (testul de toleranta la glucoza orala): se bea o solutie de glucoza si se masoara nivelul glicemiei la 2 ore de la ingestie. TTGO este utilizat mai rar decat masurarea glicemiei pe nemancate. Daca in urma acestor testari se obtine unul din urmatoarele rezultate se pune diagnosticul de toleranta alterata la glucoza si risc crescut de a dezvolta DZ tip 2:
- glicemia pe nemancate intre 100-125 mg/dL
- glicemia dupa TTGO intre 140-199 mg/dL.
Termenii de "aproape de diabet", "diabet la limita" sau "nivelul glicemiei este crescut" sunt neclari si nu trebuie utilizati. In locul lor se pot folosi termenii de prediabet sau diabet. Pe langa determinarea glicemiei, in cazul depistarii prediabetului, trebuie investigat statusul cardiovascular, valorile tensiunii arteriale si ale colesterolului plasmatic.
Tratament - Generalitati
Daca este pus diagnosticul de toleranta alterata la glucoza scopul tratamentului este de a face reversibila starea de prediabet sau de intarzia progresia catre DZ tip 2. Scaderea in greutate, dieta corespunzatoare si desfasurarea unui program regulat de exercitii fizice sunt modalitati foarte eficace de a intarzia debutul DZ tip 2 precum si de a scadea riscul dezvoltarii complicatiilor ca boala coronariana ischemica sau accidentele vasculare cerebrale. Aceste masuri pot parea simpliste, insa sunt suficiente pentru a tine nivelul glicemiei in limite normale.
In anumite situatii, medicul poate prescrie medicamente in completarea dietei si a programului de exercitii fizice. Totusi, studii recente au aratat rezultate promitatoare in profilaxia DZ tip 2 doar prin dieta si exercitii fizice. Un studiu efectuat de Programul de Preventie a Diabetului a aratat ca modificarea stilului de viata este o masura mult mai eficienta decat terapia medicamentoasa. Rezultatele acestui studiu sunt urmatoarele:
- la cei care pierd in greutate in jur de 5-10% din greutatea totala si fac exercitii fizice riscul de aparitie a DZ tip 2 scade cu 58%
- la cei care iau tratament medicamentos riscul de a face DZ tip 2 riscul scade doar cu 31%.
Controlul greutatii
Majoritatea pacientilor sunt supraponderali (IMC mai mare de 25). Daca IMC este mai mare de 25, scaderea greutatii corporale cu 5-10% scade riscul aparitiei DZ tip2. O greutate optima corespunzatoare varstei favorizeaza utilizarea cat mai buna a insulinei. Un studiu recent a aratat ca scaderea in greutate a diminuat rezistenta la glucoza a tesuturilor direct proportional cu greutatea pierduta.
Dieta
Persoanele cu prediabet pot preveni sau intarzia instalarea bolii prin respectarea unei diete echilibrate in care se redistribuie carbohidratii pe parcursul intregii zile astfel incat sa previna cresterile bruste ale glicemiei. Dintre cele trei principii alimentare (carbohidrati, proteine, lipide) cel mai mare impact pe nivelul glicemiei il au carbohidratii. Sunt recomandate alimentele sarace in grasimi saturate si bogate in fibre. Cu ajutorul nutritionistului se poate alcatui o dieta echilibrata. Studiile au aratat ca barbatii care au mancat vegetale, peste, cereale nerafinate au avut un risc semnificativ mai mic de a face DZ tip 2 decat cei care au consumat carne rosie, alimente bogate in grasimi, cereale inalt rafinate sau dulciuri.
Un alt studiu a fost efectuat pe un lot de femei a caror dieta a fost bogata in nuci si alune, care desi sunt bogate in calorii si grasimi, au scazut riscul de aparitie a DZ tip 2; alunele si nucile au inlocuit carnea rosie si cerealele rafinate din alimentatie diminuand castigul ponderal. Alegerea atenta a alimentelor in scopul controlului glicemiei poate schimba modul in care este privita alimentatia. Regimul alimentar trebuie atent intocmit de catre nutritionist in functie de activitatile fizice si stilul de viata al individului.
Exercitii fizice
Efortul fizic este un factor terapeutic important pentru toate formele de diabet; este recomandata desfasurarea unui program de activitate fizica intensa de cel putin 30 minute pe zi. Exercitiile fizice scad nivelul glicemiei in timpul si dupa desfasurarea efortului fizic. De asemenea contribuie la scaderea in greutate, scad nivelul LDL-colesterolului, cresc nivelul HDL-colesterolului (colesterolul "bun") si diminua hipertensiunea arteriala. Prin aceste efecte previn aparitia complicatiilor cardio-vasculare. Activitatea fizica poate fi reprezentata de simplul mers pe jos in ritm moderat pana la jogging, mers pe bicicleta, tenis. Studiile arata ca activitati ca gradinaritul sau curatatul zapezii pot avea un efect benefic de scadere a glicemiei. Pentru a alege programul de exeritii fizice este indicat sa fie consultat specialistul.
Tratament medicamentos
Medicatia orala hipoglicemianta, adesea reprezentata de Metformin, poate fi prescrisa la pacientii insulino-rezistenti. De asemenea, Metforminul este eficient si la pacientele ce sufera de sindromul ovarelor polichistice.
Intreruperea fumatului
Fumatul poate creste riscul de aparitie a DZ tip 2. De asemenea poate contribui la aparitia precoce a complicatiilor diabetului.
Controlul tensiunii arteriale si al nivelului colesterolului
Persoanele cu TAG prezinta un risc de 10 ori mai mare de a avea afectiuni cardiovasculare decat cei cu un nivel normal al glicemiei. Tensiunea arteriala si colesterolul plasmatic vor fi monitorizate periodic pentru a fi mentinute la valori normale. Dieta si programul de exercitii fizice scad valorile acestor paramentri, reducand riscul dezvoltarii complicatiilor cardiovasculare.
Profilaxie
Exista anumiti pasi care pot fi urmati de catre persoanele care prezinta factori de risc pentru TAG care previn nu numai aparitia prediabetului dar si progresia acestuia catre DZ tip 2. Mentinerea constanta a glicemiei la o valoare apropiata de valoarea tinta reprezinta cea mai importanta masura profilactica.
Mentinerea glicemiei in limite normale se poate face prin:
- scaderea in greutate
- regim alimentar echilibrat
- program regulat de exercitii fizice.
Tratament ambulatoriu
Studiile au aratat ca tratamentul ambulator al prediabetului este metoda cea mai eficienta de control a TAG si de profilaxie a aparitiei DZ tip 2. Tratamentul ambulator include:
- monotorizarea greutatii corporale
- dieta echilibrata
- program regulat de exercitii fizice.
Monitorizarea greutatatii corporale
Majoritatea persoanelor cu prediabet sunt supraponderali (IMC mai mare decat 25). Scaderea in greutate cu 5-10% previne sau intarzie aparitia DZ tip 2. O greutate corporala in limite normale favorizeaza buna utilizare a insulinei de catre celulele organismului. Un studiu recent demonstreaza ca pierderea excesului ponderal imbunatateste utilizarea insulinei, diminuand rezistenta organismului la actiunea acesteia, direct proportional cu greutatea pierduta.
Dieta echilibrata
Instituirea unei diete prin care carbohidratii sunt repartizati pe parcursul unei zile astfel incat sa se evite cresterea brusca a glicemiei imediat dupa mese. Dintre cele trei principii alimentare (proteine, lipide, carbohidrati) rolul cel mai important asupra glicemiei il au carbohidratii. Sunt recomandate consumul de alimente cu continut scazut in grasimi saturate si bogate in fibre. Intocmirea unui regim alimentar sanatos trebuie facuta sub supravegherea atenta a nutritionistului.
Program regulat de exercitii fizice
Activitatea fizica intensa zilnica cu o durata de minim 30 de minute scade glicemia crescand utilizarea acesteia in scopul obtineriii de energie necesara efortului fizic. Exercitiile fizice favorizeaza pierderea in greutate, scaderea valorilor LDL-colesterolului si cresterea fractiunii HDL (colesterolul "bun") si diminuarea valorilor tensiunii arteriale; se realizeaza si profilaxia complicatiilor cardiovasculare. In cazul in care persoana nu desfasoara nici o activitate fizica se va adresa medicului care ii va recomanda un program regulat de exercitii fizice. Orice tip de activitate fizica este benefica, inclusiv:
- sportul sau mersul pe jos, jogging-ul, inotul, mersul cu bicicleta
- activitatile gospodaresti ca gradinaritul sau curatenia cu aspiratorul
- activitatile fizice de la locul de munca.
Fumatorii trebuie sa renunte la fumat care predispune la dezvoltarea DZ tip 2 si a complicatiilor diabetului.
Tratament medicamentos
Majoritatea persoanelor cu prediabet nu au nevoie de tratament medicamentos reusind sa-si echilibreze valoarea glicemiei prin schimbarea stilului de viata:
- regim alimentar echilibrat
- scaderea in greutate
- depunerea unei activitati fizice intense.
Totusi, specialistii pot prescrie administrarea medicatiei orale de tipul biguanidelor, de obicei, Metforminul, deoarece acesta diminueaza rezistenta la insulina, mai ales la persoanele ce sufera de sindromul ovarelor polichistice. In anumite cazuri, specialistii prescriu tiazolidindione cu scopul de a diminua rezistenta la insulina. Metforminul este antidiabeticul oral cel mai frecvent utilizat. Medicatia orala este prescrisa in cazul in care dieta si exercitiile fizice nu sunt eficiente si nu reusesc sa scada rezistenta celulelor la actiunea insulinei.
Alte tratamente
Nu este indicata folosirea unor remedii recomandate prin marturia unor consumatori multumiti care se declara vindecati de prediabet. Aceste tratamente pot fi foarte scumpe si daunatoare. Modalitatea cea mai sigura de tratament a prediabetului este un stil de viata sanatos:
- dieta corespunzatoare
- program zilnic de exercitii fizice.
Daca se doreste incercarea acestor modalitati de tratament alternativ se recomanda ca mai intai sa fie intrebat medicul de familie sau specialistul despre eficacitatea lor.

SURSA 03

Diabetul zaharat este un sindrom complex indus de tulburarea secretiei de insulina de catre pancreas sau de rezistenta celulelor periferice la actiunea insulinei. Cel mai cunoscut efect al acestor tulburari este cresterea nivelului glucozei in sange peste limitele considerate normale - hiperglicemie.
Glucoza din sange reprezinta principalul carburant necesar acoperirii cheltuielilor energetice ale organismului. Glucidele complexe din alimentatia omului (amidon, glicogen, zaharoza etc) trec in tubul digestiv prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza etc.). O mare parte din cantitatea de fructoza, galactoza si alte monozaharide se transforma in glucoza prin procese metabolice care au loc in ficat. Proteinele si lipidele din alimentatia omului trec si ele prin procesele de digestie si absorbtie si ajung in sange sub forma de aminoacizi si de acizi grasi, care, la randul lor, se pot transforma partial in glucoza.
Pancreasul produce un hormon numit insulina care, ajutand la utilizarea glucozei de catre tesuturi, scade cantitatea de glucoza din sange. Astfel, dupa mese, glicemia creste prin aport alimentar, iar pancreasul sanatos reactioneaza prin cresterea secretiei de insulina, care va readuce glicemia in limite normale. Diabetul zaharat apare in cazul in care in organism nu exista suficienta insulina (deficienta a pancreasului) sau organismul nu poate folosi eficient insulina (insulinorezistenta). Aceasta din urma este asociata cel mai frecvent cu obezitatea dar poate apare si in alte situatii.
Numai aproximativ o treime din pacientii care au diabet zaharat prezinta simptomele caracteristice ale bolii (sete intensa, eliminarea unei cantitati mari de urina etc.), ceilalti fiind descoperiti intamplator in serviciile de oftalmologie (unde vin pentru tulburari de vedere), de neurologie (datorita semnelor de neuropatie diabetica sau a accidentelor vasculare cerebrale), de ginecologie (unde pacientele se prezinta pentru prurit genital), de cardiologie, dermatologie, nefrologie, chirurgie etc., unde pacientii ajung datorita complicatiilor pe care le da diabetul la nivelul organului respectiv.
Valorile normale ale glicemiei (glucoza sanguina) sunt situate intre 60 si 110 mg/dl In functie de metoda de laborator folosita ele pot varia putin. Aceste valori se refera la glicemia recoltata dupa minim opt ore de post. Valoarea glicemiei recoltata la o ora dupa masa (cand cresterea ei este maxima) nu trebuie sa depaseasca 160 mg/dl. Ocazional, la varstnici, glicemia postprandiala poate ajunge la 180 mg/dl in absenta unui diabet zaharat. Cat priveste valoarea glicemiei a jeun (pe nemancate) definitorie pentru diagnosticul de diabet zaharat, in clasificarea OMS din 1998, s-a adoptat valoarea de 126 mg/dl.
La pacientii care prezinta frecvent glicemii peste 100 mg/dl (recoltate dupa opt - zece ore de post) este indicata efectuarea unui test de hiperglicemie provocata (test de toleranta la glucoza administrata oral). Acesta trebuie prescris de catre medic si efectuat sub supraveghere medicala. Testul va arata daca pacientul prezinta sau nu diabet zaharat sau toleranta alterata la glucoza (prediabetul din clasificarile mai vechi).
Aparitia glucozei in urina (unde ar trebui sa fie absenta) se produce la valori ale glucozei in sange de peste 180 mg/dl (pragul renal al glucozei) si ridica imediat suspiciunea unui diabet zaharat. Exista insa si cazuri de "diabet renal" cand glucoza este prezenta in urina prin scaderea acestui prag renal si in absenta unui diabet zaharat.
Exista mai multe forme de diabet zaharat dintre care cel mai frecvent intalnite sunt :
- diabetul zaharat tip 1 este definit ca procesul etiologic caracterizat prin distructia celulelor beta pancreatice (celulele care secreta insulina), ducand la deficienta absoluta de insulina cu evolutie spre cetoacidoza si deznodamant fatal daca nu se corecteaza prin tratament substitutiv cu insulina. Acesti pacienti au o dependenta vitala fata de tratamentul cu insulina, in lipsa caruia nu pot supravietui. Diabetul zaharat tip 1 poate fi intalnit la toate varstele, dar caracterizeaza mai ales pacientii la care boala debuteaza sub 30 de ani. Sub aceasta varsta aproape toti pacientii sunt insulinodependenti.
- diabetul zaharat tip 2 este definit ca procesul etiologic caracterizat prin asocierea a doua defecte celulare: rezistenta la insulina si deficienta functiei pancreatice. Desi aproximativ 80 % din diabeticii de tip 2 sunt obezi in momentul diagnosticarii, in 20 % din cazuri excesul ponderal lipseste. El a fost insa prezent uneori inaintea diagnosticului bolii.
Cat priveste cauza precisa a celor doua forme majore de diabet zaharat intalnite zi de zi in practica medicala, adica tipul 1 si tipul 2 de diabet zaharat, aceasta nu se cunoaste inca. Ceea ce se cunoaste in aceste doua forme de boala este mecanismul posibil operant.
Factorii implicati in aparitia diabetului zaharat de tip 1 sunt de doua feluri : genetici si de mediu (virali si nutritionali). Aparitia diabetului zaharat tip 2 implica de asemeni factori genetici si factori de mediu (alimentatie, stres, sedentarism etc.). Diabetul zaharat de tip 2 se asociaza frecvent cu obezitatea. Cu toate acestea, in unele cazuri, in momentul diagnosticarii diabetului, greutatea poate fi normala sau numai usor crescuta, datorita pierderii ponderale inregistrate in faza exploziei clinice a bolii manifestate prin : poliurie (eliminarea unei cantitati mari de urina), polidipsie (sete intensa cu ingestia unei cantitati mari de lichide), polifagie (aport alimentar in exces) si pierdere ponderala.
Diabetul zaharat aparut in cursul sarcinii este numit diabet gestational. Detectarea diabetului zahatat gestational se face prin efectuarea de rutina a glicemiei si glicozuriei in timpul fiecarei sarcini. Femeile insarcinate carora nu li s-a identificat o toleranta alterata la glucoza inaintea saptamanii a 24-a, vor efectua un test de toleranta la glucoza administrata pe cale orala. Precautiile fata de mama si fat sunt necesare intrucat femeile cu diabet gestational se afla la risc crescut pentru accidente obstetricale, iar fatul poate suferi moarte intrauterina fiind grevat de o mare mortalitate neonatala. Se impune deci o atenta urmarire antepartum. Diabetul gestational poate persista si evolua ca tip 1 (insulino-dependent) sau ca tip 2 (insulino-independent) sau numai ca toleranta alterata la glucoza. De cele mai multe ori, dupa sarcina, toleranta la glucoza se poate aparent normaliza. In aceste cazuri recomandarile trebuie sa cuprinda : mentinerea greutatii recomandabile, alimentatie echilibrata cu excluderea glucidelor simple si activitate fizica regulata. Dupa 6 - 8 saptamani de la nastere se va efectua un test oral de toleranta la glucoza pentru a releva persistenta sau nu a diabetului. Ulterior, controlul glicemiei si glicozuriei va fi efectuat anual.
Diabetul zaharat neglijat poate duce in timp la aparitia unor complicatii cronice cum ar fi : neuropatia diabetica (afectarea nervilor periferici si/sau a sistemului nervos vegetativ), retinopatia diabetica (afectarea retinei care, netratata, poate ajunge pana la orbire), nefropatia diabetica (afectarea rinichilor, care poate ajunge pana la insuficienta renala si dializa), arteriopatia diabetica (aceasta, impreuna cu neuropatia poate duce la gangrena diabetica ce poate necesita amputatie la nivelul membrelor inferioare) etc.

Dr medic  Karol Chami